Știți cum să folosiți corect stingătoarele de incendiu în cazul unei situații de urgență? Un stingător de incendiu este un recipient presurizat care, în momentul apăsării clapetei de acționare, eliberează agentul de stingere. Deși pare simplu, alegerea și utilizarea corectă a acestuia poate face diferența între un incident minor și o catastrofă.

În acest ghid complet, vom explora împreună toate aspectele esențiale despre tipurile de stingătoare și utilizarea lor în diverse situații. Cele mai des întâlnite stingătoare sunt cele cu pulbere, cele cu spumă mecanică și cele cu dioxid de carbon, însă alegerea tipului potrivit este determinată, în principal, de riscul de incendiu identificat și natura materialelor combustibile. De asemenea, vom discuta despre clasele de incendiu (de la A la F), care reprezintă diferite surse de ardere, de la materiale solide până la uleiuri și grăsimi folosite la gătit.

Indiferent dacă sunteți proprietar de locuință sau manager de afaceri, acest ghid vă va oferi toate informațiile necesare pentru a înțelege cum să alegeți, să amplasați și să întrețineți stingătoarele de incendiu conform normelor actuale.

De ce să știi clasificarea incendiilor și care sunt acestea?

Înțelegerea corectă a claselor de incendiu reprezintă primul pas în lupta împotriva focului. Clasificarea incendiilor nu este doar o convenție tehnică, ci un sistem esențial care ne ajută să determinăm rapid ce tip de stingător trebuie folosit în fiecare situație. Fiecare clasă de incendiu are caracteristici specifice și necesită agenți de stingere diferiți.

Clasele A-F explicate simplu

Incendiile sunt clasificate în funcție de natura materialelor sau substanțelor combustibile implicate în procesul de ardere. Iată o explicație simplă a fiecărei clase:

Clasa A 

 Include incendii de materiale solide, în general de natură organică, a căror combustie are loc cu formare de jar. Exemple tipice sunt lemnul, hârtia, textilele, materialele plastice care nu se topesc la căldură, rumegușul și produsele din cauciuc. Aceste incendii se caracterizează prin două tipuri de ardere: rapidă (cu flăcări) și lentă (cu formare de jăratic incandescent).

Clasa B 

Se referă la incendii de lichide sau solide lichefiabile. În această categorie intră combustibili precum benzina, petrolul, alcoolii, uleiurile, vopselele, lacurile, ceara, parafina și materialele plastice care se topesc ușor. Spre deosebire de incendiile de clasă A, acestea nu ard mocnit, iar stingerea flăcărilor duce la eliminarea focarului.

Clasa C 

 Cuprinde incendiile de gaze precum hidrogenul, metanul, acetilena, butanul sau gazul de sondă. Aceste incendii se manifestă adesea sub formă de scurgeri inflamate și sunt caracterizate de o degajare puternică de căldură, având potențialul de a provoca explozii.

Clasa D 

 Se referă la incendii de metale precum sodiul, potasiul, aluminiul, litiul, magneziul, zincul sau titanul. Arderea acestor metale este adesea violentă și foarte luminoasă, iar multe dintre ele reacționează agresiv în contact cu apa.

Clasa F 

 Include incendii care implică medii de gătit, cum ar fi uleiuri și grăsimi vegetale sau animale în aparate pentru gătit. Această clasă necesită agenți speciali de stingere.

Este important de menționat că fosta clasă E (incendii la instalații electrice) nu mai este considerată o clasă separată conform normativelor actuale din România, fiind abrogată prin O.M.A.I Nr. 138/2015.

De ce este importantă clasificarea pentru alegerea stingătorului

Cunoașterea claselor de incendiu este fundamentală atunci când trebuie să alegem stingătorul potrivit. Utilizarea unui agent de stingere necorespunzător poate nu doar să fie ineficientă, ci poate chiar agrava situația. De exemplu, încercarea de a stinge un incendiu de metale (clasa D) cu apă poate duce la reacții violente și degajare de hidrogen, creând un risc suplimentar de explozie.

Fiecare tip de stingător este proiectat pentru a combate eficient anumite clase de incendii:

• Stingătoarele cu apă pulverizată (AP) sunt eficiente pentru incendii de clasă A.
• Stingătoarele cu pulbere (P) pot fi folosite pentru incendiile de clasele A, B și C, iar unele tipuri speciale și pentru incendii electrice.
• Stingătoarele cu spumă mecanică (SM) sunt recomandate pentru incendiile de clasă A și B.
• Stingătoarele cu dioxid de carbon (G) sunt ideale pentru incendii de clasă B și pentru incendii la instalații electrice.

Prin urmare, pentru a alege stingătorul potrivit, trebuie să analizăm atât mecanismul de stingere a incendiilor, cât și domeniul de aplicare pentru fiecare tip. De pildă, stingătoarele cu apă funcționează prin răcirea materialelor combustibile, cele cu pulbere prin întreruperea lanțului de reacție a incendiului, cele cu spumă formează un strat izolator, iar cele cu CO2 elimină oxigenul necesar pentru combustie.

Așadar, clasificarea corectă a incendiilor și cunoașterea tipurilor de stingătoare potrivite pentru fiecare clasă reprezintă informații vitale pentru oricine dorește să se protejeze eficient împotriva riscurilor de incendiu, fie că vorbim de spații rezidențiale, comerciale sau industriale.

Tipuri de stingătoare de incendiu și utilizarea lor

Pentru fiecare tip de incendiu există un stingător specific proiectat să combată eficient focul. Fiecare stingător conține un agent de stingere diferit, cu proprietăți unice și aplicații specifice. Alegerea corectă poate face diferența între un incident minor și un dezastru major.

Stingătoare cu pulbere (P)

Stingătoarele cu pulbere sunt cele mai versatile și populare dispozitive pentru combaterea incendiilor. Acestea conțin pulbere chimică uscată (frecvent bicarbonat de sodiu sau fosfat monoamonic) și sunt presurizate permanent pentru utilizare imediată. Pulberea acționează prin întreruperea lanțului de reacție a incendiului și răcirea suprafeței afectate.

Aceste stingătoare sunt potrivite pentru combaterea incendiilor de clasă A (materiale solide), B (lichide inflamabile) și C (gaze), precum și pentru instalații electrice cu tensiuni până la 1000V. Ele sunt disponibile în mai multe dimensiuni, de la P1 (pentru autovehicule) până la P100 (pentru zone industriale).

Stingătoarele cu pulbere sunt ideale pentru birouri, magazine, spații industriale și la bordul autovehiculelor. Trebuie însă menționat că pulberea poate lăsa reziduuri care necesită curățare, motiv pentru care nu sunt întotdeauna recomandate pentru echipamente electronice sensibile.

Stingătoare cu spumă mecanică (SM)

Stingătoarele cu spumă mecanică utilizează o soluție compusă din apă, un agent tensioactiv și un gaz comprimat (de obicei azot) pentru a produce o spumă densă și persistentă. Această spumă acționează prin două mecanisme: acoperă suprafața materialului combustibil (sufocare) și răcește zona afectată.

Aceste stingătoare sunt eficiente pentru incendiile de clasă A și B. Ele sunt ideale pentru stațiile de distribuție a carburanților, depozite de combustibili lichizi sau gazoși și parcări subterane. Modelele uzuale sunt SM6, SM9 sau SM50.

Un aspect important de reținut: pentru utilizarea în exterior, mai ales în sezonul rece, stingătoarele cu spumă trebuie să conțină un agent spumant cu punct de îngheț la -30°C. De asemenea, spuma nu conține substanțe periculoase pentru sănătatea oamenilor și mediul înconjurător.

Stingătoare cu dioxid de carbon (G)

Stingătoarele cu dioxid de carbon (CO2) funcționează prin două mecanisme principale: eliminarea oxigenului din zona de ardere și răcirea suprafeței afectate. Acestea sunt specialmente concepute pentru incendii de clasă B și pentru echipamente electrice sub tensiune.

Principalul avantaj al acestor stingătoare este că nu lasă reziduuri după utilizare, făcându-le ideale pentru birouri, centre de date și zone cu echipamente electronice sensibile. Modelele comune sunt G2 și G5, iar pentru spații industriale există variante mai mari, pe roți, cum ar fi G10 și G20.

Totuși, aceste stingătoare nu sunt recomandate pentru autovehicule din cauza efectului de răcire al CO2, care poate duce la spargerea blocului motor.

Stingătoare cu apă pulverizată (AP)

Stingătoarele cu apă pulverizată (AP) sunt utilizate în special pentru stingerea incendiilor de clasă A. Apa este pulverizată sub formă de ceață, iar presiunea ridicată permite stingerea incendiilor de la o distanță sigură.

Aceste stingătoare sunt eficiente pentru materiale solide precum lemn, hârtie, textile și unele materiale plastice. Pot fi folosite limitat și pentru unele incendii de clasă B, cum ar fi cele cu motorină grea, uleiuri sau unsori.

Important de reținut: stingătoarele cu apă nu trebuie folosite la stingerea instalațiilor electrice din cauza riscului de electrocutare.

Stingătoare cu haloni și agenți curați

Stingătoarele cu haloni au fost eliminate treptat din cauza efectului negativ asupra stratului de ozon. În locul lor se utilizează stingătoarele cu “agenți curați” – substanțe volatile sau gazoase, nepoluante și cu proprietăți dielectrice.

Acești agenți curați includ fluorocarburi (FCs), perfluorocarburi (PFCs) și fluoroiodocarburi (FICs). Stingătoarele cu agenți curați sunt eficiente pentru incendii electrice și nu lasă reziduuri.

Cum alegi tipul potrivit în funcție de clasa de incendiu

Alegerea stingătorului potrivit depinde de tipul de incendiu. Iată recomandările pentru fiecare clasă:

• Clasa A (materiale solide): stingătoare cu apă, spumă sau pulbere
• Clasa B (lichide inflamabile): stingătoare cu pulbere, spumă sau CO2
• Clasa C (gaze): stingătoare cu pulbere sau CO2
• Clasa D (metale): stingătoare cu pulbere specială
• Incendii electrice: stingătoare cu CO2 sau agenți curați
• Clasa F (uleiuri de gătit): stingătoare cu pulbere specială sau apă cu aditivi

Fiecare stingător trebuie să aibă clar marcat pe etichetă clasificarea, compatibilitatea cu clasele de incendiu și performanța de stingere. Verificarea anuală a stingătoarelor este obligatorie pentru a asigura funcționarea corectă în caz de urgență.

Reguli de amplasare și dotare cu stingătoare

Amplasarea corectă a stingătoarelor de incendiu poate fi la fel de importantă ca alegerea tipului potrivit. Poziționarea strategică și numărul adecvat de dispozitive asigură accesul rapid în caz de urgență, crescând semnificativ șansele de a preveni extinderea unui incendiu.

Distanțe minime și maxime față de sursele de risc

Regulile de distanță pentru amplasarea stingătoarelor sunt esențiale pentru intervenția eficientă. Distanța maximă până la un stingător nu trebuie să depășească 15 m față de potențialele focare de incendiu cu lichide inflamabile și 20 m față de focarele cu materiale solide (lemn, hârtie). Această distanță reprezintă drumul real parcurs pentru utilizarea stingătorului, ținând cont de separații, uși, coridoare și eventuale împrejmuiri.

În același timp, stingătorul nu trebuie plasat prea aproape de sursa potențială de incendiu – distanța minimă recomandată este de 2 m, pentru a evita ca dispozitivul însuși să fie afectat de foc.

Locuri obligatorii pentru amplasare

Stingătoarele trebuie montate la o înălțime maximă de 1,4 m față de pardoseală, asigurând accesibilitatea în situații de urgență. Locurile de amplasare trebuie să fie vizibile, ușor accesibile și bine semnalizate cu indicatoare specifice.

Fixarea dispozitivelor trebuie realizată astfel încât să permită desprinderea ușoară în caz de incendiu, fără a bloca căile de evacuare. De asemenea, stingătoarele trebuie protejate de intemperii, agenți corozivi și alte efecte negative ale mediului.

Este important să evitați amplasarea stingătoarelor în zone joase sau direct pe podea pentru a preveni coroziunea și răsturnarea accidentală. În cazul stingătoarelor transportabile, acestea trebuie păstrate în poziție cât mai apropiată de verticală pentru manevrare rapidă.

Numărul de stingătoare în funcție de suprafață și activitate

Fiecare tip de clădire necesită un număr specific de stingătoare:

• Clădiri administrative (birouri, sedii publice): 1 stingător/300 mp, minim 2 per nivel
• Clădiri comerciale (magazine, restaurante): 1 stingător/200 mp
• Clădiri de locuit (blocuri, locuințe): 1 stingător/etaj/apartament
• Alte amenajări (circuri, scene): 1 stingător/150 mp
• Ateliere și spații de întreținere: 1 stingător/100 mp

Pentru încăperi mai mici, normele recomandă: un stingător P3 pentru spații de maxim 30 mp și un stingător P6 pentru spații între 40-60 mp. Pentru zone cu risc crescut de incendiu și suprafețe între 200-300 mp, se recomandă un stingător tip P50 sau P100.

Prin urmare, alegerea corectă a numărului și amplasarea strategică a stingătoarelor necesită o evaluare atentă a riscurilor de incendiu și respectarea riguroasă a normativelor în vigoare, asigurând astfel o intervenție eficientă în caz de urgență.

Verificare, reîncărcare și casare

Întreținerea regulată a stingătoarelor este la fel de importantă ca alegerea lor corectă. Fără verificări periodice, un stingător poate deveni ineficient exact când ai nevoie de el.

Când și cum se face verificarea

Conform Ordinului nr. 135/2023, verificarea stingătoarelor se realizează anual după prima reîncărcare. Această verificare trebuie efectuată exclusiv de către persoane autorizate, care pot garanta funcționarea corectă a echipamentului.

Procesul de verificare include două etape principale:

• Verificarea vizuală: poate fi făcută și de angajați sau administratori și constă în examinarea manometrului (acul trebuie să fie în zona verde) și controlul valabilității
• Verificarea tehnică: realizată doar de firme autorizate, presupune inspectarea tuturor componentelor, testarea presiunii și evaluarea integrității

Termenul verificării este inscripționat pe eticheta de pe stingător, iar lipsa verificărilor periodice poate atrage amenzi de până la 10.000 lei.

Reumplerea și încărcarea corectă

Stingătoarele necesită reîncărcare în următoarele situații:

• După fiecare utilizare
• La expirarea perioadei de valabilitate
• La cel mult 3 ani de la ultima reîncărcare
• Când se constată scăderea masei încărcăturii sub limita admisă

Pentru reîncărcare trebuie folosit exclusiv același tip de agent de stingere cu care a fost certificat produsul inițial. În plus, stingătoarele retrase pentru verificare sau reîncărcare trebuie înlocuite imediat cu altele de același tip și cu performanțe de stingere cel puțin egale.

Norme pentru casarea stingătoarelor vechi

Durata de viață normată a unui stingător este de 20 de ani de la data fabricării. Totuși, anumite tipuri de stingătoare trebuie casate indiferent de vechime:

• Cele de tip “soda acid” sau cu spumă chimică
• Cele care funcționează prin răsturnare
• Stingătoarele cu recipient din cupru sau alamă îmbinate prin sudură moale
• Cele pentru care nu se mai găsesc piese originale

Stingătoarele de unică folosință trebuie scoase din uz în maximum 5 ani de la fabricare. Procesul de casare trebuie documentat prin obținerea unui certificat de casare emis de un operator autorizat.

Norme legale și recomandări pentru 2025

Legislația privind stingătoarele de incendiu a trecut prin schimbări majore în ultimii ani. Începând cu 1 mai 2025, în România are  un nou Normativ privind securitatea la incendiu a construcțiilor, indicativ P118/1-2025. Această actualizare era necesară, versiunea anterioară nemaifiind revizuită de 26 de ani.

Normativ stingătoare de incendiu actualizat

P118/1-2025 aduce modificări esențiale pentru protecția împotriva incendiilor, aliniind România la standardele internaționale. Principalele obiective includ creșterea nivelului de siguranță pentru toate categoriile de construcții și introducerea unor cerințe mai stricte pentru utilizarea materialelor și echipamentelor destinate securității la incendiu.

În paralel, Ordinul nr. 135/2023 reglementează utilizarea, verificarea și scoaterea din uz a stingătoarelor. Acesta stabilește că durata de viață a stingătoarelor este de 20 de ani de la data fabricării.

Cine poate face verificarea și întreținerea

Verificarea, reîncărcarea și repararea stingătoarelor se realizează exclusiv de către persoane atestate în condițiile legii. Lucrările trebuie efectuate în ateliere autorizate de Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor și declarate la Centrul Național pentru Securitate la Incendiu.

Recomandări pentru firme și locuințe

Pentru locuințe, deși nu există obligativitate legală, ISU recomandă dotarea cu cel puțin un stingător cu pulbere ABC și, opțional, unul cu CO₂ pentru echipamente electrice. Firmele trebuie să asigure verificarea lunară a stingătoarelor de către persoana responsabilă cu SSM.

De final 

Protecția împotriva incendiilor reprezintă, fără îndoială, un aspect esențial pentru siguranța noastră zilnică. După cum am văzut, alegerea corectă a stingătoarelor în funcție de clasa de incendiu poate face diferența între un incident minor și un dezastru. Clasificarea incendiilor de la A la F ne ajută să înțelegem mai bine ce tip de stingător este potrivit pentru fiecare situație.

Până la urmă, investiția într-un stingător potrivit și cunoașterea modului său de utilizare reprezintă un mic preț pentru siguranța vieților și bunurilor noastre. Mai mult decât atât, verificarea regulată și înlocuirea la timp a stingătoarelor vechi sunt măsuri simple care pot preveni tragedii. Pregătirea pentru situații de urgență nu este niciodată inutilă, ci dimpotrivă, poate salva vieți.

Comandați  stingătoare de incendiu aici și noi ne asigurăm că ajunge în cel mai scurt timp la dvs. 

Pentru proiecte complexe suntem alături de dvs cu experiență și soluții personalizate. Doar lăsați informații despre proiectul dvs aici și echipa noastră revin în cel mai scurt timp. 

 

Sursă foto: pexels.com